Bun venit in Comuna Deda

Istorie

Cadrul istorico-geografic al localității Deda

O rază de soare se furişează de după un nor şi priveşte sfioasă pământul străbun. După ce se opreşte o clipă, o urmează apoi multe altele, care se uită lung la balaurul ce străbate de milenii fâneţele înflorite, după ce a scăpat din strânsoarea Călimanilor şi Gurghiului. Din înaltul cerului ele sărută pământul şi dau undelor bătrânului Maris înfăţişarea unei „cordele” nesfârşite, cu schimbătoare sclipiri de aur. La orizont, departe, spre nord şi nord-est, munţii se desfăşoară ca un adevărat amfiteatru, frământat parcă  de valuri uriaşe, iar jos, în vale se derulează două „fâşii” paralele de sate, de o parte şi de cealaltă a legendarului râu.

Intrarea în defileul Deda – Topliţa nu se face dintr-o dată, ci, încă de la aproximativ 20 de km se observă şirul munţilor vulcanici ai Călimanilor, unde predomină masivul Scaunul Domnului, alături de vf. Poiana Tomii (în partea dreaptă a Mureşului) şi vf. Şanţului (în stânga). Aici este frumoasa depresiune a Gurghiului, cunoscută şi sub denumirea de Depresiunea subcarpatică Deda – Maioreşti, formată din opt localităţi pur româneşti, grupate în două comune din punct de vedere administrativ-teritorial, întinse de o parte şi de alta a râului cu nume de baladă: comuna Deda (cu satele: Deda, Bistra – Mureşului, Filea şi Pietriş) şi comuna Ruşii – Munţi ( cu satele: Ruşii – Munţi, Morăreni, Maioreşti şi Sebeş). Râul este întovărăşit în drumul său de şoseaua naţională care leagă oraşele Reghin şi Topliţa, străbătând defileul, iar de acolo mai departe, spre Moldova lui Ştefan cel Mare, trecând prin Tulgheş către Piatra – Neamţ.  

Localitatea Deda este aşezată pe malul drept al Mureşului, la ieşirea din defileu. Este un sat vechi, cu gospodari harnici şi deosebit de întreprinzători, a căror ocupaţie de bază a fost creşterea animalelor (a vacilor, a oilor în special), agricultura şi pădurăritul. Bucurându-se de suportul unor bogate tradiţii seculare, aceste îndeletniciri exprimă o experienţă îndelungată de viaţă a locuitorilor acestor meleaguri, oameni care şi-au făcut istoria în lupte necurmate pentru dreptate socială, libertate și unitate naţională.                                

Fiind aşezat în lunca Mureşului, după ieşirea victorioasă din defileu, Deda are teren favorabil culturilor de cereale, grâu, orz, secară, porumb, plante de nutreţ, plante tehnice, sfecla de zahăr, cartofi şi legume. Pomicultura şi viticultura sunt destul de răspândite, creşterea animalelor este o ocupaţie principală a locuitorilor, dată fiind existenţa unei bogate şi variate baze furajere, alcătuită din pajişti naturale şi din furaje provenite din culturi.

Vorbind de climă, aceasta nu rezervă dedenilor ceva deosebit. Satul se încadrează în subprovincia climatică temperat-moderată cu nuanţă tipo-climatică de munte. Temperatura medie este de 7 – 9 grade, având perioada cea mai rece în timpul anului între 15 ianuarie – 15 februarie, iar cea mai caldă între 15 iulie – 15 august.

Pe aceste meleaguri mirifice de la gura defileului Toplița – Deda, unde apele învolburate ale Mureșului își dobândesc liniștea, cu peste 2000 de ani înainte, sub ochiul atent și măreția divină a Celui ce stă pe Scaunul Domnului își duceau viața tihnită și plină de cumpătare strămoșii noștri daci.

Acești vechi locuitori au fost cunoscuți la începutul secolul al VII-lea de către slavi pe care i-au numit dedeni, (oameni vechi ai locului), iar localitatea au numit-o Deda, ca așezare sau sat vechi, stabilă și trainică. De-abia în feudalism, în urma etapelor de cucerire a Transilvaniei de către regatul feudal maghiar, Deda apare ca localitate atestată documentar în anul 1393, posesiune din fondul Csanki, localitate care în acest an consemnează 625 de ani de existență în acte.

Acest neam de români statornici, caracterizați prin hărnicie și dăruire, dar mai ales iubitor de glie și credință strămoșească, a avut norocul de a beneficia de facilități care    i-au determinat în timp și spațiu puterea de existență și continuitate pe aceste meleaguri. Au fost printre primii care au beneficiat de roadele învățăturii, având dascăli pe călugării de la Mănăstirea Dedei de pe Valea Bistrei, care-i învățau pe copii scrisul, cititul, socotitul și cântece liturgice, perioadă cuprinsă undeva din vremea lui Ștefan cel Mare și până la incendierea mănăstirii în anul 1764 din ordinul generalului-guvernator Buccow. Această pierdere a fost imensă, dar s-a compensat prin existența școlii din satul Deda, mai veche, dar menționată în acte de-abia în anul 1750.

În peste 260 de ani de școală românească aici în Deda, ea s-a conformat cerințelor stringente majore ale vremurilor: emanciparea socială și națională, dar mai ales formării și menținerii treze a conștiinței de neam, cerințe majore în educația civică, socială și patriotică. Acest lucru a putut fi scos în evidență cu ocazia activităților desfășurate de intelectualii dedeni în cadrul despărțământului Reghin al ASTREI, înainte și după Primul Război Mondial. Ultimii 50 de ani din istoria școlii au adus transformări substanțiale în sistemul de organizare, în organigrama și structura pe cicluri de învățământ, care au avut drept urmare creșterea valorică și ridicarea ei la rangul de școală medie (liceu). Astfel, la 15 septembrie 1961 a fost înființată Școala Medie Deda, liceu care a fost, este și va dăinui în timp prin dascălii care îi dau vitalitate, putere și trăinicie.

                                                                     Profesor Gheorghe Dărăban

Comments are closed.

Acest site foloseşte cookies. Navigând în continuare vă exprimaţi acordul asupra folosirii cookie-urilor. Detalii

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close