Casa Atelier a fost construită după un concept propriu, al maestrului Ion Vlasiu,  în anii ʼ70, a fost locul în care Vlasiu a creat, în timpul verilor, timp de 25 de ani. Aici a luat formă capodopera „Stihiile războiului” (1968 – 1976) , lucrare monumentală expusă la Bienala de la Veneția (1976), ajunsă acum în patrimoniul muzeului. Grădina și interiorul păstrează peste 200 de ansambluri sculpturale (precum „Aleea proverbelor” și „Spațiu de reculegere”), sculpturi, desene, schițe, obiecte de artă țărănească care împreună conturează o viziune artistică profund legată de natură, de etosul românesc și de memorie.

Evenimentul realizat ieri la Casa Atelier Bistra Mureșului a evocat personalitatea maestrului Ion Vlasiu (6 mai 1908, Lechința- 18 decembrie 1997, București)- sculptor, pictor, prozator. La eveniment au participat: Tudor Vlasiu (profesor, nepotul artistului), Dumitrița Gliga (deputat), Lucreția Cadar (primar Deda), Dorel Marc (istoric, etnograf), Cosmin Truța (inginer), Dorel David Morar (sculptor), Cora Fodor (istoric de artă), Paraschiva Cotruș (localnică din Bistra Mureșului). Artiștii Ana Maria Galea (voce) și Vitályos Lehel (contrabas) am completat evocarea personalității lui Ion Vlasiu prin inserții muzicale „ReInventing Maria Tănase”.

Ion Vlasiu Aa rămas orfan de ambii părinți la o vârstă fragedă, a fost crescut și educat de bunicii din partea mamei, stabiliți în localitatea Ogra.

Moștenește genetic, de la unul din străbunicii săi, înclinația și aptitudinile pentru tâmplărie. 

Prima expoziție personală este vernisată cu un număr de nouăsprezece lucrări de sculptură în piatră și lemn, într-un spațiu atipic al unui magazin de mobile din Târgu Mureș.

În 1938 publică primul volum autobiografic Am plecat din sat (tipărit la Sighișoara, la Miron Neagu) carte care dobândește în anul următor, premiul „V. Adamache” al Academiei Române.

Ion Vlasiu s-a canalizat pe trei direcții simultane de activitate: sculptura, pictura, scrisul. Ierarhia îi aparține: „Nu am dreptul să trădez sculptura pentru nimic. Pictura, scrisul, dragostea, toate la un loc trebuie să le pun în sculptură” (În spațiu și timp). Întreaga sa creație „sintetizează, deopotrivă, forță și farmec, vigoare și rafinament” („Vatra”, anul 28, 1998, nr.5, p. 56).

Creația sa profund înrădăcinată în spațiul transilvan dar cu exprimări moderne, reprezintă o altă fațetă, o altă soluție de artă specific românească cu particularități din zona transilvană. Puțini sunt cei care în pictura modernă s-au oprit cu atâta sensibilitate și profunzime ca Ion Vlasiu, în fața pitorescului și, în același timp, dramaticului spectacol peisagistic al vieții satului românesc. El a găsit printre cele mai emoționante mijloace de comunicare, prin gravitatea lor, reconstituind din fragmente geometria satului natal și a celui universal.

A fost distins cu Premiul Academiei Române (1939), Premiul Atanasie Simu (1942),Titlul de Doctor Honoris Causa al Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca (1993). I s-a acordat titlul de Artist Emerit  (1964) și i s-a atribuit Ordinul Meritul Cultural, clasa I-a.

 

Evenimentul a fost realizat de Muzeul Județean Mureș – Secția de Artă.